Vita de vie este una dintre plantele de cultura cu o istorie foarte veche, bine studiata si documentata, fiind socotita simbol al fecunditatii si al sanatatii, iar vinul a fost apreciat ca nectar al zeilor.
     Vechimea viticulturii se pierde în negura timpurilor, cercetarile arheologice demonstrând ca vita de vie salbatica (vitis vinifera silvestris) din care s-a selectionat în timp vita de vie roditoare (vitis vinifera sativa) a existat înca de la începutul erei tertiare. Se apreciaza ca viticultura s-a dezvoltat în tinuturile paduroase, pline de liane ale Pontului Euxin si ale Traciei, apoi s-a raspândit în Grecia continentala si în Europa Centrala.
      Asa cum si legenda spune zeul vinului si al bunei dispozitii, Bacchus la romani, Dionysos la greci - s-a nascut în Tracia, "patria cea veche a geto-dacilor", astazi teritoriul României.
      “Frumosul si veselul zeu cu bucle stralucitoare si fruntea încercuita cu verzi ghirlande-mbalsamate si struguri aurii si dulci a pornit în lume sa împrastie vita de vie. Acesta colinda din tara în tara într-un car tras de pantere, lei, tigrii si alte fiare, urmat de un cortegiu vesel format din nimfe si satiri iar vinul curgea în valuri".
      Nu toate popoarele l-au primit cu prietenie, unele chiar l-au alungat. De aceea vita de vie nu creste oriunde, ci numai acolo unde Bacchus a fost primit pe masura darului sau facut.
     În Tracia, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 î.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atât de vestita, încât marele rege dac Burebista, în dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, în scurt timp, alte vii au fost plantate.
      Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani (în anul 106), pe monezile batute în noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii îi ofereau struguri, ca simbol al principalei bogatii a tarii.
În timpuri mai recente, evolutia industriei vinului din România a fost influentata de catre patru momente importante din istoria tarii: strânsele legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19, strânsele legaturi cu Germania si Austria din perioada interbelica, instaurarea comunismului în 1948 si liberalizarea economica de dupa 1989.
     România a întretinut strânse legaturi cu Franta de-a lungul secolul 19: cultura franceza, educatia si ingineria erau foarte apreciate, iar franceza era limba uzuala pentru cei educati. În momentul în care filoxera a lovit podgoriile românesti, era normal ca viticultorii de aici sa ceara asistenta tehnica si ajutor practic colegilor lor francezi. Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de provenienta franceza, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietatile respective sunt cultivate în România de mult mai mult timp ca în restul tarilor din estul Europei.
      O alta consecinta a schimbarii de orientare, în favoarea Germaniei si Austriei, în perioada de dintre cele doua razboaie, a fost introducerea pe piata româneasca a spritului: vin ce se bea acompaniat de apa minerala. Si astazi, în România, spritul este un mod foarte popular de a bea vinul, de aici rezultând si preferinta consumatorilor (dar si a producatorilor) români pentru vinurile albe seci, din moment ce acestea dau cel mai bun sprit.
     În timpul perioadei comuniste au fost dezvoltate trei genuri de societati producatoare de vin: statiunile de cercetari viticole, intreprinderi de stat pentru industrializarea vinului si cooperative agricole, legate într-un fel sau altul de intreprinderile de stat. Liberalizarea economiei românesti, de dupa 1989, nu a afectat societatile de cercetare din domeniul viei si vinului; pe de alta parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar intreprinderile si societatile vini-viticole de stat au fost deja sunt pe cale de a fi, si ele, privatizate.
     Un vin veritabil trebuie sa poarte pecetea celor care l-au produs, astfel încât calitatea lui sa nu fie depreciata iar consumatorul sa gaseasca în vin satisfactia de a descoperi tainele miraculoase ale acestuia.